vineri, 28 februarie 2014

Transformare accelerata...

N-am mai scris de mult, de prin decembrie... Acum simt nevoia sa va povestesc despre viata mea din ultima vreme.

Ianuarie a fost o luna de vis... Am plutit la propriu si la figurat, am descoperit dimensiuni pe care nu credeam ca le pot atinge, am primit un cadou deosebit, pe care l-am respins, dar care va veni din nou atunci cand voi fi pregatita...
Am trait fiecare secunda cu bucurie si am uitat sa mai fac curatenie in curtea ego-ului, prea indragostita de dragoste si de oameni. Am primit darurile pe care le-am cerut. Dumnezeu mi-a rasplatit cererile cu raspuns la ele. Si situatia financiara s-ia revenit, iar trendul este ascendent.
Dar fiind guvernata de cuvantul anului TRANSFORMARE, viata mea a devenit incet incet un carusel si am simtit ca ma ia cu ameteala.
Au fost lucruri pe care as fi vrut sa le fac, dar nu s-a potrivit, au fost lucruri pe care le-am facut si am avut sentimentul ca nu au iesit asa cum imi doream. Au fost schimbari mici si schimbari mari. In primul rand, anul acesta a adus o schimbare de stare. Sunt indragostita. A mai adus si o schimbare de locatie. Mi-am vandut apartamentul si ma voi muta. Acolo unde vreau sa ma mut s-au complicat lucrurile si nu stiu daca este pentru ca acea casa nu imi este destinata sau pentru ca nu este inca momentul sa intru in ea. Oricum acum nu conteaza decat sa accept starea actuala. Dumnezeu stie mai bine decat mine si-mi va da exact ce am nevoie si cand am nevoie, adica atunci cand sunt pregatita pentru a face schimbarea. Acum stiu si nu ma mai agit. Ceea ce va sa vina este cel mai bun lucru care mi se poate intampla si casa aceea va fi acasa. :)

Luna februarie a venit la pachet cu o lupta. O lupta cu mine, defapt cu ego-ul meu. Ego-ul meu este lupul cel rau din Scufita Rosie, doar ca imbracat in hainele Scufitei de culoare roz. Pentru ca a fost rau si m-a chinuit in ultima perioada, am hotarat sa-l fac de ras in fata tuturor, sa-i rad o dunga pe spate si sa-i dau fustita jos, sa arate ca un sconcs. Nu ca i-ar fi pasat lui prea tare, dar macar am avut si eu o satisfactie. :)
A fost constructiva lupta cu el, am putut sa mai scot la suprafata cate ceva, mici neacceptari, mici frustrari, mari nelinisti. Am descoperit ca inca nu am dat drumul trecutului. Ca inca ma agat de el, cautand certitudini, in loc sa ma abandonez in bratele lui Dumnezeu. Stiu ca acolo e liniste si iubire! O simt de fiecare data cand imi dau voie sa intru in comuniune cu sinele superior. Dar luna asta am fost blocata in material. Am vazut realitarea deformata. Se pare ca trebuia sa trec prin toate astea sa ajung la concluzii la care nu poti ajunge decat prin agitatie browniana. Acum stiu ca indiferent ce-mi va aduce secunda urmatoare pot sa ma dau cu un pas inainte si sa vad tabloul de ansamblu.
Si starea de indragosteala s-a mai domolit, nu mai este atat de inflacarata si pot sa vad lucrurile mai usor si mai clar, chiar daca mai sunt momente de orbeala cronica. Stiu ca alegerea pe care am facut-o este cea corecta, ca omul pe care-l am langa mine este cel care-mi poate dubla fericirea si care poate si vrea sa mearga alaturi de mine. Nu sunt un om usor de tolerat, un om langa care se poate trai usor, pentru ca nu-mi doresc calea usoara, cea a indiferentei si a comoditatii, ci dimpotriva. Sunt o femeie activa, puternica si hotarata. Stiu exact ce vreau, stiu exact incotro vreau sa ma indrept, stiu ca pot sa fac acest lucru si stiu ca Dumnezeu mi-a pus in fata CALEA cea mai potrivita pentru mine. Sunt un purtator de lumina si voi face tot ce tine de mine ca misiunea pe care o am sa aduca beneficii tuturor celor care se vor intersecta cu calea mea.
Ieri am avut o sedinta de dezvoltare pentru Nierre, altfel. O sedinta in care s-a ras mult, s-a vorbit eficient si s-a trasat linia pentru viitor. Ieri a fost ziua in care am putut sa zbor din nou, aripile mele ridicandu-se iar catre soare si bucurandu-se de primavara care a venit deja.


Va doresc o primavara ca-n povesti, cu ninsoare de petale de flori si cu arome imbatatoare, cu transformarile de care aveti nevoie si cu bucuria clipei traita la intensitate vibrationala ridicata!

Cu dragoste,

Iulia Vulpe

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu