luni, 16 decembrie 2013

Ma trezesc din amorteala...

Nu am crezut ca o relatie poate sa te transforme intr-o fantoma. Dar asa mi s-a intamplat. Am adunat atat de multe frustrari, negari, neacceptari in aceasta relatie de care nici macar nu eram constienta. Mi-a fost greu sa ma mai vad eu pe mine ca pe o persoana  inteligenta, frumoasa, ca pe o femeie. M-am pierdut eu pe mine in lunga perioada de negare. Am pierdut respectul de sine si increderea in mine si cred ca am pierdut putin si din  identitate.  Nu dau vina pe fostul meu partener. Nu e vina lui ca eu am ales sa accept si sa inghit diverse situatii in care m-am simtit neconfortabil. Asta imi apartine.
Dupa ce ne-am despartit, am inceput sa ma reasamblez, dar nu am acceptat pe nimeni in viata mea. Am aflat ca fericirea este doar a mea, nu tine de nimeni in afara de mine. Ca eu sunt singura care ma pot face fericita. Dar pentru ca sunt om, am nevoie de apropierea altui om langa mine. Dar cum sa se apropie oricine de mine daca eu sunt tepoasa si aricioasa? E foarte greu. Asa cum noi suntem cei care atragem oameni in viata noastra, tot asa noi respingem oamenii pe care Dumnezeu ni-i trimite in cale, ca raspuns la rugaciunile noastre. Dar uneori, desi ne dorim cu disperare, nu vedem ca ceea ce ne dorim este in fata noastra.
In viata mea au intrat tot felul de oameni, tot felul de barbati, pe care eu nu i-am vazut, pentru ca aveam ochelari de cal. La un moment dat am descoperit ca in jurul meu sunt foarte multi barbati care ma vad, desi eu ma simteam invizibila. Si cand am facut aceasta mare descoperire, am constatat ca sunt singura care nu las ca lucrurile sa se intample. Apoi a aparut un barbat pe care l-am vazut. Si am fost constienta ca si el m-a vazut. A fost magulitor, interesant, altfel decat tot ce traisem pana atunci. M-am simtit iar de 15 ani. Am inceput sa clopotesc, sa ma dezmortesc si sa ma trezesc la viata. Nu pot sa spun ca a fost dragoste la prima vedere. De fapt nici la a doua, nici la a zecea. Il cunosteam de mai mult timp si imi placea sa port discutii lungi cu el, doar ca nu l-am vazut cu ochi de femeie.
Am inteles in sfarsit ca perioada de amorteala s-a terminat. Ca incep sa atrag si sa fiu atrasa de alti oameni si ca ii vad asa cum sunt ei. Atunci cand am descoperit asta, am constat si ca intre noi exista multa chimie. N-am stiut cum sa reactionez, prima reactie a fost de a ma ascunde in carapace. Norocul meu ca nu sunt singura pe lume si ca prietenele mele mi-au tras una dupa cap sa ma trezesc din amorteala. Am lasat lucrurile sa se intample, am acceptat tot ce venea catre mine si am constat ca nu musca, dimpotriva, imi place si ma simt mai usoara, mai vie, mai plina de lumina. Totul dansa in jurul meu si inauntrul meu. Natura a facut si ea tumbe si a tinut cu mine, de parca ea ar fi fost indragostita, nu eu. Ingerii au cantat si au dansat cu mine.


Am inceput o relatie pentru care nu stiam daca sunt sau nu pregatita. Acest om a adus multe schimbari in constientul meu. M-a facut sa fiu in primul rand consienta de mine, de calitatile mele, de temerile mele, m-a ajutat cu multa blandete sa trec peste ele. Si chimia dintre noi a ramas, chiar s-a amplificat. Poate si curiozitatea a avut rolul ei. Oricum, schimbul energetic si de informatii dintre noi m-a trezit la realitate. Am reusit sa ma transform la nivel energetic, sa-mi ridic vibratiile, sa deblochez chakrele si sa ridic energia Kundalini pana in Merkaba. A fost minunat, inaltator, deosebit. Si cu toate astea m-am speriat, am incercat sa opresc totul, sa neg ceea ce simteam. Nu stiam ca pot face asa ceva altfel decat intr-o meditatie. Mi-a luat o zi intreaga pentru a intelege ca de fapt nimic nu e intamplator, ca totul se intampla pentru ca suntem pregatiti si am cerut lucrul acela. Multumesc tuturor celor care au fost langa mine, intr-o forma sau alta. Multumesc ingerilor care m-au ghidat sau mi-au ghidat prietenele pentru a ma ajuta sa scot in constient diverse lucruri.
Nu stiu daca aceasta relatie are sau nu un viitor, nu ma intereseaza in acest moment, dar sunt fericita  si ii sunt recunoscatoare acestui barbat pentru toate darurile spirituale pe care mi le-a facut. Stiu ca viata are pentru mine numai lucruri bune, pe care le astept si imi doresc sa pot sa le accept, fara ca mai incerc sa pun piedici sau ziduri. Viata este asa cum ne-o facem noi. 
Hai sa incepem sa ne facem viata frumoasa!

Iulia Vulpe



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu